Ecuaţia pătratelor.

E noapte. O noapte caldă de vară şi cerul e prea senin. Afară e prea linişte. Sau prea lumină. Luna e perfect rotundă şi clară. E atmosfera aceea romantică pentru care, în trecut, bătea orice inimă eminesciană.
Un cadru perfect pentru o situaţie ideatică, imposibilă... sau intangibilă în orice punct extern planului oniric.
Vântul adie uşor şi noaptea miroase a flori, a fiori, a fluturi, a sentiment. E fanfara a tot ce e mai luminos din întuneric. A tot ce este mai întreg din nimic. A tot ce este mai bun din nefast.
Decorul tot e liric şi peisajul e poezie. Iar ei sunt sus. Sus, în vârful dealului, de unde se vedeau toate luminile oraşului...sau erau doar stele. Sunt ei doi şi o chitară. Un zâmbet. Un sunet fin şi o atingere.
Ca şi eroul mitologic Orfeu, muzica lui fermeca orice fiinţă, chiar şi stâncile erau clintite din loc de cântul lui.
Iar ea...ea trăieşte prin sunetul lui. Tot ce ştie acum, ştie de la el. Tot ce ascultă, tot de la el. Tot ce respiră, iubeşte, expiră, inspiră, trăieşte...poartă amprenta lui.

Şi dacă pleci acum, laşi tot ce am fost distrus.
Pentru că zece mii de pătrate nu fac un Cer!

Ecuaţii cu parametri invalizi. PSD, PDL.

S-a destrămat Guvernul. Adică S-a destrămat Guvernul. Adică s-a rupt Coaliţia. Adică membrii PSD au demisionat din Guvernul lui Boc.

Pentru că preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul de revocare a lui Dan Nica. Pentru că era hoţ. Pentru că era cu puţin mai mult hoţ decât toţi ceilalţi care şi ei sunt la rândul lor hoţi, dar sunt mai puţin.
"Hoţ pe hoţ se scoate"...cică aşa era o vorbă din popor(era defapt cu cuie ea, dar merge şi aşa).

E mişto. E mişto ca statul la coadă. Vineri seara. În ajunul Sărbătorilor. În Carrefour. Cu o singură casă operaţională.