Ecuaţia zilei

Gata cu Analiza pe ziua de azi. Am reuşit în sfârşit să înţeleg şi eu care e treaba cu analiza factorială a profitului, după ce m-am chinuit toată ziua. Se pare că m-a stimulat:



Ştiu că nu se aştepta nimeni de la mine la asta, dar aşa sunt eu. Am mereu toane. Şi chiar îmi place piesa :)

La Mulţi Ani Lyleeshor.blogspot.com! :)

31 ianuarie 2009.
Adică 1 an de Blo..gJob când am blogul ... mă rog, impropriu zis blog, mai degrabă un spaţiu al meu unde îmi mai descarc eu nervii din când în când şi prin intermediul căruia mai comunic cu prietenii cu care mă văd rar şi nu numai... din păcate, mai nou şi cu părinţii.
Nu a fost suficient că anul trecut mi-a schimbat parola de la pagina personală cu note pe ASE, că îmi dă buzz-uri pe mess şi mă întreabă dacă nu am şi poze topless pentru avatar, decât în sutien?
Tata mi-a descoperit acum şi blogul şi a aflat cum am chiulit eu odată de la facultate pentru că o zi în urma am cam petrecut, cum am picat eu câteva examene în timp ce ei ştiu că am numai 10, cum înjur ca la uşa cortului pe toată lumea, de la profesori la vecini.
Ca să nu mai zic de filozofările mele, fapt pentru care citez şi-a "cumpărat cărţi cu Kant şi Schoppenhauer" ca să mă înţeleagă ..cică. Ha ha.

Cam asta am aberat într-un an, timp în care mi-am demonstrat lipsa totală de talent.
Dar cel mai trist e că eu scriu aceste rânduri într-o scurtă pauză de studiu intens la Analiză Economico Financiară, în timp ce alţii sunt oficial în vacanţă.
Şi mai trist decât atât, examenul e duminică, la ora 16:30.

Oricum, ideea era... am uitat care era. Mă întorc la calcule şi analize. La Mulţi Ani blog-ului meu...sau nu.

D'ale mele...tot din ASE

Întotdeauna am fost de părere că aspectul exterior nu contează, indiferent de situaţie, şi spun asta din experienţă proprie.
Fie că e vorba de un băiat care degeaba este el superb, sportiv şi bun la...orice, dacă are un caracter de căcat pe care să nu dai nici măcar doi bani, dar totuşi îi dai ... şi dai mult mai mulţi decât doi, că aşa e în tennis.
Fie că e vorba de propria-ţi locuinţă, de un cămin studenţesc cu condiţii de lux care arată ca un hotel şi îmi lasă toţi prietenii care vin în vizită la mine cu gura căscată :"waw, aici stai tu?".
DEGEABA toate facilităţile astea, spoturi, fotolii,"mici, pepeni, struguri..d-asatea", bucătărie ultra mobilată - nici măcar acasa nu am plită cu touch screen, chiar şi food-bar mai nou la parter.
E ca şi cum aş avea un BMW cu motor de Dacie, sau Varburg.
Bineînţeles că tot de ASE vorbesc, de căminele lor (A6, A7 respectiv A8). Pentru că:

1. Până la metrou sau oricare alt mijloc de transport în comun o iau razna, fac pe puţin 15 minute(fără tocuri).
2. Internetul este ... defapt NU este. punct. Sau este ... bătaie de joc, când este. Repair connection e regula principală de funcţionare, abia după vreo 20 de refresh-uri ai şansa să se încarce pagina, după care iar repair. Ca să verifici un căcat de mail îti trebuiesc vreo 10 minute.
Ca să nu mai spun de restricţiile de server.
3. Cablu TV ... nevoie mare, ne tot mint ăştia că de la 1 ianuarie. Ghici ce? e deja 1 februarie. Mi se pare inadmisibil să nu am acces la televiziune, să trăiesc ca un animal, izolat de societate, fără să văd şi eu o ştire ca tot omul, să văd ce babă mai e violată sau ce alt beţivan şi-a tăiat concubina în bucăţi în nush ce sat.
4. Utilitatăţile din camere. Scriu pe caiet să vină să îmi schimbe becurile pentru că am lumină foarte slabă. Vine o mumie azi cu 4 becuri ... de 40W. Nu m-am abţinut şi i-am zis că alea să i le pună lu mă-sa în casă. Dacă ea vede cu ele, eu mi le bag în cur şi mă cac cioburi!

Pe mine una nu mă interesează nimic altceva decât substratul. Nu vreau decât o viaţă decentă, liniştită cu oameni normali lângă mine. Din păcate am noroc numai de cutii de aur umplute cu căcat.

ASE, deci toceală?

Dacă ştiam că la ASE e numai şi numai toceală, nicidecum probleme logice de economie sau matematică, fugeam cât puteam de tare. Îmi pare rău ca nu am rămas la UTCB unde intrasem cu bursă chiar.
Facultatea asta mă termină, nu mai suport tocilăreala. Nu mai fac faţă, nu reuşesc să iau nici un examen. Tocesc ca papagalul pe de rost munţi de cursuri ca apoi să le încurc, să îmi dau seama de asta, să intru în panică şi să nu îmi mai amintesc nimic... cum am păţit la examenul de la Dreptul UE.
Acum tocesc până şi la Economie, unde am impresia că ştiu, dar dacă încerc să recapitulez, nu mai ştiu nimic. Examenul e mâine iar eu sunt total nepregătită...şi asta nu pentru că nu aş fi învăţat, ci pentru că pur şi simplu sunt inaptă când vine vorba de toceală.

Sau poate sunt doar i-n-a-p-t-ă în general, poate chiar am eu o problemă. Altfel nu îmi explic cum e posibil să îmi dau toata silinţa în timpul semestrului, să merg la toate cursurile şi seminariile şi totuşi să nu fiu în stare să iau un examen, în timp ce toţi ceilalţi colegi pot.
Sunt total demoralizată, pentru că dacă nici măcar în situaţia asta eu nu reuşesc, ce mai poate fi făcut?
Niciodată nu am mai fost atât de deprimată... mi-am dat seama că nimic nu mă mai motivează, că toate îmi merg foarte prost oricât de mult m-aş fi străduit ... şi că trăiesc o viaţă de căcat, plină de minciună.
Nu am absolut nici un motiv pentru care să fiu fericită sau mulţumită.

Până la urmă va trebui să accept adevărul. Asta e, chiar nu mă duce capul, sunt inaptă şi proastă.
Îmi pun baza în Analiză şi Econometrie unde e totul matematic. Îmi pun mintea la contribuţie, mă stimulează şi îmi plac. Aici clar iau note mari.

La sala de lectură

Discuţie dintre mine şi un prieten...

El: - La ce înveţi?
Eu: - La Economia României.
El: - Are România aşa ceva?
Eu: - :|

FanClub Soare

Soare este cel mai iubit şi apreciat om din Europa Centrală şi de Est, cu sute de fani în toate colţurile ţării, de la Timişoara, la Bucureşti şi Tulcea. Toata lumea îl iubeşte şi îl venerează. Este un adevărat mod de viaţa, un exemplu contemporan.
Din păcate, acum trece printr-un moment crucial din viaţa lui [se pare că a picat un examen].
Aplică şi tu în FanClub-ul nostru să îţi arăţi solidaritatea faţă de el şi poţi câştiga un tricou cu Soare.








Te iubim mult şi te susţinem! :*
....mai ales eu ;) muah :*:*:*

Ecuaţia zilei

Azi sunt fericită, în sfârşit m-am eliberat de o "ecuaţie existenţială" din sistem... şi mă delectez cu:


I-auzi aici:
"Simte muzica cum trece prin tine/ şi adu-ţi aminte de mine,/ am fost cândva lângă tine,/ nu ai ştiut să apreciezi,bine!"

(co)MU(n)IŞTII ne formează viaţa

Cum e posibil ca într-o ţara democratică, în care dreptul la opinie e garantat de Constituţie, tu ca şi umil student, să pici un examen pentru că ai o opinie, culmea, tocmai la o facultate în care înveţi cât de importantă e libertatea individului pe toate planurile şi care îl pupă în cur pe Adam Smith ăsta cu liberalizarea şi a lui "mână invizibilă"?

Sau mai exact cât de mult s-a îndepărtat ASE-ul de comunism, dacă însuşi profesorii, la o materie care vizează tocmai instituţiile şi drepturile omului, îţi dau de înţeles că ai luat nici măcar 3 la un examen pentru că nu ai interpretat un studiu de caz cum ar fi făcut-o ei?
Îmi pare rău, dar tocmai în asta constă progresul societăţii, în diferenţele indivizilor care vin să se completeze una pe alta şi să formeze un tot unitar!
Şi vă mai întrebaţi de ce România e cum e!

A început oficial sesiunea.

Asta înseamnă că, în principiu mă simt bine, doar că...
... sunt puţin leşinată (nu am mâncat decât 2 mere în 3 zile), puţin palidă(dar fondul de ten nu mă lasă la greu), puţin slăbită şi fără energie(noroc cu 100% orange-ul), mă doare stomacul şi mi-e cam rău(dar nu mi-e foame deloc, nu pot să mănânc) şi nu în ultimul rând, puţin FOARTE stressată cu examenele care au mai rămas (vreo 4, cele mai grele).
Am slăbit 2 kg într-un week-end (nu urmăream neapărat asta, dar dacă tot se poate... 11kg to go)
Energizante la greu, pastile care să-mi ţină moralul sus cu tonele(sunt drogată), poftă de mâncare zero (deci nici azi nu cred că voi mânca).

În schimb, multă ambiţie... în propria-mi autodistrugere, sunt adepta lui Schumpeter cu a sa teorie a distrugerii creatoare.
Pe celelalte planuri, retrăiesc Mitul lui Sisif, urc o stânca pe deal ca apoi să mă uit neputincioasă la ea cum cade [cred că iar repet aceeaşi greşeala].
În rest, multă voinţă şi determinare. Sunt decisă să fac schimbarea aia de care vorbeam eu mai demult.
Pauza s-a terminat, mă apuc de toceală la Dreptul UE.

Epilog

De multe ori am căzut pradă ficţiunii unui vis neîmplinit...căci mi s-a furat visul şi tind să mă confund cu abisul în care am căzut.
Acum s-a sfârşit, îmi reprim Alocentrismul la Egocentrism.
Mă substitui unui Alter Ego, e timpul să închid Eul în mine.
Pun Punct.

Ecuaţia zilei

"Şi atunci a vrut să o strângă în braţe , crezând că ea o să-l înalţe
Deasupra fricii lui, că focul lor o să se stingă,
Dar nu a simţit nimic, de parcă ceaţa luase forme şi el vroia să le atingă
Şi deschizând ochii a văzut sculptat în bezna, de lumina
Ce trecea prin geam, trupul ei, de la cap la gleznă
Care s-a risipit apoi, ca un vânt subţire
Şi crezând că îşi pierde minţile şi-a spus: "M-am îndrăgostit de o amintire!"

VeritaSaga, o adevărată artă de metafore şi cuvinte prin care se creeaza perfect imagini vizuale ale vieţii cotidiane.

Cenzurah & Veritasaga - Sentiment Înşelator

Am încuiat uşa

Îmi amintesc ce simţeam atunci.
Cum obişnuiam să mă gândesc în fiecare clipă la tine, de parcă totul gravita în jurul tău şi nu mai exista nimic altceva pe lume.
Cum rămâneam parcă fără respiraţie în momentul în care te vedeam.
Parcă pierdeam până şi cuvintele când te priveam. Era ceva magic, fiorii şi starea de beatitudine în care mă induceai sunt ceva imposibil de descris în cuvinte...pentru că nu existau cuvinte pentru asa ceva.
Privirea ta parcă mă pătrudea în totalitate iar gravitaţia îşi pierdea sensul, simţeam că prind aripi, că plutesc pur şi simplu.
Cum inima îmi bătea din ce în ce mai tare în momentul în care iţi auzeam vocea sau citeam un mesaj de la tine, fie el şi foarte simplist.
Iar când totul s-a sfarşit, parcă s-a sfarşit şi lumea, parcă mă trezeam dimineaţa şi nu vedeam rostul unei noi zile. Mergeam pe stradă şi nu întelegeam unde merg şi de ce. Nu întelegeam nici măcar bătăile inimii.
Dar mi-am revenit pentru că mi-am dat seama cât de fericită sunt defapt în starea actuala. Fără minciuni şi pretexte. Fără temeri şi întrebări. Fără certuri şi explicaţii.
Acum sunt la fel de indiferentă faţă de tine ca şi atunci când habar nu aveam că tu exişti în lumea asta şi respiri acelaşi aer ca şi mine.
Dar nu cred că voi mai simţi vreodată la fel.
Pentru că nu mai gasesc cheia...

La limită

De câteva mai multe ore stau cu nasul în calculator, printre foi, printre cursuri ... cu pixul când în gură, cînd pe foaie.
Fiţuici am, dar ca ele să fie eficiente, trebuie să ştiu despre ce este vorba, aşa că trebuiesc citite măcar o data. Asta la unul din examene, la Gestiunea Crizelor.
Partea nasoală e cu parţialul la Operatori, unde nici măcar cursuri într-o formă lizibila nu am.... şi mă chinui să descifrez, să retranscriu, să înteleg şi apoi să memorez. Şi nici măcar nu sunt la jumate.
Pe biroul meu foile sunt răvăşite, o sticlă de Cola deja am terminat-o, mai am una de apă minerală ...de ciocolata nici măcar nu îmi arde.
Simt că nu mai fac faţă, am nervii întinşi la maxim.

Facultatea asta îmi dă nişte trăiri care nu mă caracterizează deloc, încep să nu mă mai recunosc. Şi oarecum mă simt inaptă pentru că nu sunt singura fiinţă în ultimul an, dar nu înteleg de ce alţii nu se plâng ... sau poate chiar nu sunt atât de solicitaţi precum noi... precum eu.
E greu...sunt terminată fizic şi psihic ...

PreS(es)iune.

A început iar şcoala şi odata cu ea şi nervii. Examene, parţiale, proiecte şi iar examene. Şi fiecare zi ce trece, lasă în urmă un proiect sau o tema de făcut.
Sesiunea se apropie cu paşi repezi şi asta se simte. Adică nervi, nervi şi iarăşi nervi.
Ideea era că mâine merg la facultate îmbrăcată în fustă, deşi termometrul arată ceva grade sub 0. Am multe fiţuici şi prea puţine spaţii de depozitare.
Aiurea e că îmi trebuiesc dresuri cât mai transparente, adică mai subţiri. Brrr !
Îmi doresc multă baftă la cele doua examene de mâine :|

Simt că...

... câteodată am nevoie de mine mai mult decât de oricine altcineva, şi mai mult decât oricine are.

Hihihi >:)

Pentru cineva anume :) :*