Asta înseamnă că, în principiu mă simt bine, doar că...
... sunt puţin leşinată (nu am mâncat decât 2 mere în 3 zile), puţin palidă(dar fondul de ten nu mă lasă la greu), puţin slăbită şi fără energie(noroc cu 100% orange-ul), mă doare stomacul şi mi-e cam rău(dar nu mi-e foame deloc, nu pot să mănânc) şi nu în ultimul rând, puţin FOARTE stressată cu examenele care au mai rămas (vreo 4, cele mai grele).
Am slăbit 2 kg într-un week-end (nu urmăream neapărat asta, dar dacă tot se poate... 11kg to go)
Energizante la greu, pastile care să-mi ţină moralul sus cu tonele(sunt drogată), poftă de mâncare zero (deci nici azi nu cred că voi mânca).
În schimb, multă ambiţie... în propria-mi autodistrugere, sunt adepta lui Schumpeter cu a sa teorie a distrugerii creatoare.
Pe celelalte planuri, retrăiesc Mitul lui Sisif, urc o stânca pe deal ca apoi să mă uit neputincioasă la ea cum cade [cred că iar repet aceeaşi greşeala].
În rest, multă voinţă şi determinare. Sunt decisă să fac schimbarea aia de care vorbeam eu mai demult.
Pauza s-a terminat, mă apuc de toceală la Dreptul UE.
luni, 19 ianuarie 2009
A început oficial sesiunea.
Publicat de Lyleeshor pe 1/19/2009
Etichete: Confessions of a apprentice, Romanul adolescentului miop
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)











0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu