12 iulie 2009

Simt că...

...timpul stă în loc, atunci când mă ţine de mână.

S.O.S

Oooohhhh nu!
Am iar starea asta. Am mai trecut o dată prin asta... inevitabil.
Însă... de data asta, e o mică diferenţă. Mică de tot...dar care face toata esenţa. De data asta e mult mai... GRAV!!! Mai degraba TOXIC, asfixiant, letal. E drumul meu către autodistrugere. Cu mult succes ;)

Am ajuns iar AICI. De unde am pornit. Mă învârt în cerc!

25 aprilie 2009

Ecuaţia zilei

  1. Fie două variabile aleatoare Cutremur şi Vodafone.
Ştiind că:
- Variabila endogenă Cutremur are durată scurtă şi intensitate mare
iar
- Variabila exogenă operator telefonie mobilă Vodafone (Orange sunt prea de căcat ca să îi menţionez) a picat cu desăvârşire.
Determinaţi:
Relaţia dintre cele două variabile şi stabiliţi dacă aceasta este directă sau inversă.
Argumentaţi răspunsul... dacă aveţi cum!

Să se ducă dreacu operatorii de telefonie mobilă din România!!!

22 aprilie 2009

U're high above, but on the floor! ...



Advisory: It contains sexual scenes and drug use.

09 martie 2009

Radicali Hidrocarbonaţi

Se pare că noaptea asta o voi pierde iar, din alte motive însă.
Vin. Cola. Ţigări.... Şi noi, aceleaşi 6 fete.
Se lasă iar cu râsete. Şi discuţiile noastre "ca între fete" sau mai bine zis "ca între fete, despre băieţi". Jur, leşin de râs de fiecare dată pentru că lumea e plină de specimene.

Revenind la subiect, ne pregătim să ieşim, să continuăm ce am început, în Regie.
Concluzia? E greu să-mi întind părul cu placa în starea asta pentru că orice aş face nu îl văd drept:|, nu găsesc parfumul ăla nenorocit, fardurile sunt răvăşite, tocurile astea nu au fost niciodată atât de incomode.
Căcat, mi-am pus cămaşa pe dos.
"- Fată ce mişto arăţi! Eşti ca un căcat!" =))
Be Back Later.

06 martie 2009

Ecuaţii de gradul Twice

[4:45 AM] 2xVin + 3xshot-uri Absinth + 3xWiskey = ?

-> cazul I. Praf ? Unde dracu e tasta "a"? Dar "m"? Sau mai bine zis ...unde dracu e tastatura?
-> Cazul II. Încă mai miros a parfum. E bun, persistă. Dar parcă totuşi nu e Guerlain, cel cu care m-am dat când am plecat.
-> Cazul III. Un taximetrist imbecil mi-a spus că mă costă 30 Ron cursa. Pe aparat arăta 11 Ron. Hai că totuşi sunt cât de cât conştientă. Am plătit 15 Ron.
-> Cazul IV. Mi-e rău. Rău de tot. Merg la somn. Noapte bună.

... Hmmm...nu găsesc patul. Merg să mă demachez.

24 februarie 2009

Acid Lisergic Dietilamida

Trebuie să recunosc că o fac destul de des de la un timp şi mereu e acelaşi sentiment, dar care creşte exponenţial în intensitate, e ca o durere care te sfâşie deşi niciodată nu curge sânge.
Astăzi mi-am luat inima în dinţi şi am fost iar la ea. Să o vizitez. Să văd ce mai face. Am deschis stângaci uşa şi am fost întampinată de acelaşi spaţiu ostil în care lumina difuză şi mirosul de mucegai dau conturul camerei la fel de întunecată ca şi data trecută.

Intru. Uşa se închide în urma mea, probabil de la curent. Brusc mă trezesc în mijlocul a nicăieri, simt cum inima îmi bate din ce în ce mai tare. Probabil claustrofobie.
Şi totuşi e o încăpere imensă, mobilată modest, în care igrasia e acoperită de oglinzi. Semiîntunericul devenea întuneric şi amurgul gândirilor se prefacea într-o miază-noapte de plumb. E o noapte tristă.
Mereu am impresia că aici se petrece ceva ciudat cu mine, e ca şi cum realitatea transgreseaza la o ficţiune bizară şi macabră în acelaşi timp. Îmi analizez palmele în raza murdară de lumină ce pătrunde printr-o fereastră întredeschisă dar îmi amintesc motivul pentru care sunt aici. Mă uit după ea.
Şi o văd. E ea, retrasă în acelaşi colţ al camerei în care am lăsat-o data trecută. Machiajul ei negru deseneaza cu lacrimi întregul ei chip superb, de o frumuşeţe demonică. Plângea şi acum. Am încercat în zadar să aflu motivul însă ea nu a scos nici măcar un cuvânt. Nu auzeam decât ecoul meu într-un mod perfect simetric. Dar nici un răspuns. Parcă vorbeam singură. Parcă eram singură în cameră...
Mă întorc cu spatele şi dau să plec. Mă doare să o vad aşa dar cel mai tare mă doare ca nu o pot ajuta cu nimic. E ceva mai puternic decât mine. Se ridică, mă îmbrăţişază şi mă imploră să îi spun că e doar un coşmar. Dar nici aşa nu o pot ajuta. E real.
Mi-a întins o seringă şi mi-am dat seama.
Eram chiar eu. Sau ea eram eu. Sau eram una şi aceeaşi persoană.

18 februarie 2009

Am iubit destul...

...acum mă odihnesc.

16 februarie 2009

Amfetamine. Culoarea din cenuşă.



10 februarie 2009

Silogisme

Escaladez absolutul cu aripi ticsite de absurd. Nu pot evada din temnița Sistemului Solar. :(

... sunt doar un nimic tridimensional.